Odinismul este continuarea credințelor religioase, spirituale și filosofice ale popoarelor indigene din nordul Europei și ale descendenților lor atât în ​​Europa, cât și în „Lumea Nouă”. Strămoșii noștrii aveau o înțelegere foarte subtilă a relației dintre umanitate, Natură și destinul uman și divin. Acest punct de vedere extrem de moral și avansat științific a fost suprimat când Creștinismul a fost impus popoarelor din Marea Nordului, dar nu a dispărut niciodată.

Astăzi înflorește din nou și este recunoscută ca o religie valabilă de guvernele din Australia, Regatul Unit, Statele Unite, Islanda și România. În secolul al XXI-lea am devenit moștenitori ai înțelepciunii înaintașilor noștri și redescoperim treptat cât de înțelepți erau cu adevărat.

Ce implică Odinismul?

Odinismul este cheia atât a trecutului, cât și a viitorului. Este una dintre puținele tradiții vii care încă onorează tradițiile religioase și filozofice ale vechii spiritualități indo-europene. Odinismul oferă o înțelegere a etapei următoare a istoriei noastre, în timpul căreia va apărea o formă superioară de umanitate și ne ajută să ne ocupăm de această perioadă dificilă de tranziție.

Recunoaștem mulți Zei și Zeițe, dintre care unii sunt familiarizați cu numele zilelor săptămânii. Marți, de exemplu, poartă numele lui Tiw, miercuri după Woden (în Scandinavia cunoscut sub numele de Odin și în Germania sub numele de Wotan), joi după Thor și vineri după Frigga.

Zeii și Zeițele sunt prietenii și aliații noștri. Strămoșii noștri sunt sacrii. Unii locuiesc deja cu Zeii. Mulți dintre noi vom fi reîncarnați până ne vom atinge potențialul nostru.

În prezent, lumea se confruntă cu o perioadă de dislocare și depravare, cunoscută în textele noastre sacre sub denumirea de „Epoca Lupului”. Dacă noi și Zeii lucrăm împreună, forțele haosului pot fi înfrânte, iar umanitatea poate fi depășită de o entitate evolutivă superioară.

Cei Nouă Stâlpi ai Odinismului
1. Pentru a menține sinceritatea și fidelitatea în dragoste și devoțiunea față de prietenul încercat: „Deși mă lovește, nu îl voi sfâșia”.
2. Niciodată să nu depunem jurământ greșit: sumbra este răsplata pentru ruperea trotului aflat în dificultate.
3. Să ne ocupăm nu cu greu de cei smeriți și umili.
4. Să ne amintim de respectul datorat vârstei mari.
5. Să nu suferiți nici un rău să nu fiți remediați și să luptați împotriva dușmanilor familiei, Pământului, poporului și credinței: „Vrăjmașii mei vor lupta pe câmp și nici nu vor fi arși în Casa Mea”.
6. Pentru a-i ajuta pe cei fără prieteni, dar pentru a nu crede în cuvântul necunoscut al străinilor.
7. Să nu lupți împotriva cuvântului proștilor și bețivilor: pentru mulți crește o durere din astfel de lucruri.
8. Pentru a acorda o atenție bună morților: morți de paie, morți de mare sau morți cu sabia.
9. Să respecte legile autorității legale și să suporte cu curaj decretele Nornilor.

Cei Nouă Piloni ai tradiției

Majoritatea odinistilor din întreaga lume sunt de origine anglo-saxonă. Prin urmare, spiritualitatea noastră nu se limitează la textele care au supraviețuit din surse scandinave. Religia noastră nu pretinde un fondator istoric. Nici nu este definita de o singură carte sfântă. Toate afirmațiile sincere ale credinței noastre pot fi considerate sfinte atâta timp cât sunt sancționate de următoarele surse de tradiție:

1. Informații istorice care au fost transmise din timpuri relativ timpurii – cum ar fi observațiile lui Tacit asupra unghiurilor continentale, dezvăluirile lui Bede despre credința strămoșilor săi etc;
2. Dovezi arheologice care influențează credințele noastre ancestrale și obiceiurile religioase, cum ar fi săpăturile de la Yeavering și Sutton Hoo.
3. Aspecte ale religiei noastre care au fost transmise în moduri non-literare, cum ar fi obiceiurile populare, muzica și arta;
4. Incorporarea în convingerile noastre în texte și activități parțial sau chiar predominant creștine, cum ar fi Beowulf, Imnul lui Caedmon și festivalurile Yule și Beltane;
5. Textele religioase primare în limbi non-engleze care ar fi putut fi scrise în Marea Britanie, cum ar fi Eiriksmal;
6. Textele și tradițiile supraviețuitoare din credințele precreștine conexe din Europa și Scandinavia, precum și tradiția indo-europeană mai largă.
7. Corpusul viu al Artei, Muzicii și literaturii odiniste produs de la cucerirea creștină;
8. Ritualuri și ceremonii practicate într-o varietate de mișcări ale secolului al XX-lea în renașterea odinistă;
9. Experiența personală a Zeilor și Zeițelor ancestrale – sau a aspectelor Acestora – poate prin rezonanță morfică cu alții care au urmat anterior același drum religios.